Dark Light

Home

[mc_vertical_menu dropdown_trigger=”hover” dropdown_animation=”fadeInDown” title=”Meniu principal” icon_class=”fa-list” menu=”vertical-menu”]

[mc_home_page_tabs content_sc_tab_1=”featured_products” content_sc_tab_2=”sale_products” content_sc_tab_3=”top_rated_products” title_tab_1=”Recomandate” title_tab_2=”Reduceri” title_tab_3=”Produse Top”]
[mc_6_1_products_grid shortcode_name=”best_selling_products” orderby=”menu_order” order=”desc” title=”Cele mai vândute”]
[mc_products_carousel shortcode_name=”recent_products” orderby=”menu_order” order=”desc” columns=”6″ title=”Produse adăugate recent”]
[mc_brands_carousel order=”ASC” per_page=”2″ title=”Brandurile noastre”]

2 Comments

  1. Buna ziua,
    Care de deosebirea dintre cele 2 feluri de Ag coloidal, ionic/nanoparticule? Parerile sunt impartite, de ex. cei de la Aqua nano sustin ca Ag coloidal ionic nu e recomandat, dar nu stiu daca s-au facut studii/cercetari asupra subiectilor tratati.
    Intrebarea mea: de ce as alege Ag coloidal ionic de la Agnes Itsara?
    Va multumesc anticipat.
    Cu stima,

    1. Buna ziua, noi va punem la dispozitie un studiu facut de o universitate de prestigiu si anume cel realizat de RICE university ca sa rezolve, cum spun si dumnealor, asa-numitul conflict dintre cei care comercializeaza argint coloidal simplu (doar nano particule) si argint coloidal ionic, care contine si ioni de argint incarcati cu sarcina electrica pozitiva. In urma cercetarii lor au ajuns la urmatoarele concluzii:

      1. Ionii de argint interactioneaza cu agentii patogeni si nu nano particula. Are loc o reactie chimica intre acesti ioni de argint si catena sulfhidrica -SH a enzimei prin care respira agentul patogen ce traieste in mediul acid. Practic tot ce traieste in mediul acid este daunator sanatatii: bacterii, virusi, fungi; si toate respira, sintetizeaza oxigenul, cu aceasta enzima. De aceea cei de la Universitatea de medicina UCLA din SUA au emis in 1998 un raport prin care au spus ca au fost neutralizat tot esantionul lor de 650 tipuri de bacterii virusi etc. (si de aici celebra expresie ca este bun in peste 650 afectiuni).

      2. Rolul nano particulei este de a emite periodic in mediu apos cate un ion de argint care ulterior interactioneaza cu agentul patogen. Deci nano particula nu actioneaza direct ci indirect, functia de neutralizare ii revine in totalitate ionului de argint (Ag+) care, pentru a desface enzima prin legarea sa la catena -SH, trebuie sa fie liber. Este ca si cum Brad Pit intra singur intr-un restaurant si acolo, la aprovizionare, lucreaza o femeie superba cuplata intr-o relatie de servici cu o persoana. Datorita atractiei femeia se cupleaza irezistibil cu Brad Pit si astfel ei fug in lume cu camionul cu alimente destinat restaurantului. Bucatarii nu mai au din ce sa gateasca si uite-asa se inchide pravalia. Insa daca Brad Pit ar fi intrat cu o doamna in restaurant cuplat relationar si nu doar de servici (a se intelege ca relatia de cuplu este mult mai puternica decat cea de servici) atunci el nu se mai cupleaza cu femeia de la aprovizionare, fiind deja ocupat. Cam asa este si in chimie.
      Insa daca intra un batalion de soldati in restaurant, doar unul din soldati, cel mai slab disciplinat, va fugi cu domnisoara sulfhidrica. Ceilalti raman in careul de lupta. In mod similar este in cazul cu nano particulei care este defapt un conglomerat de atomi.

      3. Date fiind aceste fapte, RICE university concluzioneaza suplimentar ca nici nu conteaza prea mult dimensiunea nano particulei (ea trebuie sa fie sub 100nm – ca sa fie numita nano particula si nu mai mare ca sa nu fie retinuta in organism). Deci ca intra un pluton (~50soldati) in restaurant sau un batalion (~1000soldati), tot un singur soldat se va cupla cu fata de la aprovizionare. Oricat de mica sau de mare este nano particula, emisia unui ion de argint este aceeasi, periodicitatea emisiei ramanand aceeasi. Ce conteaza cu adevarat, pentru a mari eficienta solutiei de argint coloidal din perspectiva nano particulelor, este numarul de particule. Astfel avem emisii ionice simultane direct proportional cu numarul particulelor. Numarul particulelor se poate calcula folosind in principal concentratia – ppm (parts per milion sau cantitatea in mediu apos) – in stare solida fiind ug/L sau mcg/L si dimensiunea particulei (se poate calcula greutatea particulei si astfel deduce cu exactitate numarul de particule, daca vrem cu adevarat stiinta exacta). Cu cat sunt mai mici nano particulele cu atat sunt mai multe la aceeasi concentratie. Deci nu concentratia e pe primul loc ci dimensiunea lor.
      Aici este link-ul catre raportul RICE University, Huston, SUA, lider mondial in nano-tehnologie: http://news.rice.edu/2012/07/11/ions-not-particles-make-silver-toxic-to-bacteria-3/

      Articolul respectiv incepe in felul urmator:
      “Rice University researchers have settled a long-standing controversy over the mechanism by which silver nanoparticles, the most widely used nanomaterial in the world, kill bacteria.” in traducere libera: “Cercetatorii de la Universitatea Rice au concluzionat lunga controversa cu privire la mecanismul prin care nano particulele de argint, cel mai raspandit nano material din lume, neutralizeaza bacteriile”.

      Apoi continua: “Scientists have long known that silver ions, which flow from nanoparticles when oxidized, are deadly to bacteria.” in traducere libera: “Oamenii de stiinta au stiut de mult ca ionii de argint, care sunt eliberati de nano particule in procesul de oxidare [in mediu apos n.tr.], distrug bacteriile”.

      Apoi:”But scientists have also suspected silver nanoparticles themselves may be toxic to bacteria, particularly the smallest of them at about 3 nanometers. Not so, according to the Rice team that reported its results this month in the American Chemical Society journal Nano Letters.” Pe scurt: “Dar oamenii de stiinta au crezut ca si nano particulele de argint pot fi toxice, mai ales cele sub 3 nanometri. Dar nu este asa, conform echipei Rice care a raportat rezulatele oficiale in jurnalul Nano Letters de pe langa Societatea de Chimie Americana”.

      Articolul respectiv continua dar consider ca atat este suficient cat sa argumentez fara-doar-si-poate.

      Cu privire la cele mentionate de catre cei de la Aqua nano:
      Am deschis si eu acum acel site si am gasit articolul scris despre ionii “liberi” de argint. Sincer va spun, m-a amuzat copios, mai ales ca AquaNano spune ca nu este bun argintul ionic dar… il comercializeaza!
      Dovedeste, cu filme chiar, ca un compus chimic, cu ioni de argint, nu este bun. Dar, chiar si in aceste conditii, dumnealor il vand. Si sa va spun de ce: ca sa poata pacali lumea prin reclama lor, ca vand, vezi Doamne, “Argint coloidal si ionic”. Insa pe de cealalta parte spun ca doar nano particulele sunt bune. Este hilar. Haideti sa analizam in amanunt articolul publicat de dumnealor despre ionii liberi de argint (uitand de fiecare data sa mentioneze ca sunt ioni incarcati cu sarcina electrica pozitiva). In mare articolul este un atac la adresa hidratului de argint.
      Aceasta informatie, ca defapt ionii liberi de argint sunt un compus numit hidrat de argint, i-am furnizat-o personal patronului Aqua Nano, dupa ce ne-a acuzat in multiple randuri (fara sa ii facem absolut nimic) la magazine etc. ca noi am produce nitrat de argint. I-am spus aceasta ca sa inteleaga (crezand ca ei sunt de buna credinta si vor sa salveze lumea de a consuma nitrat de argint)si sa se potoleasca. Pentru ca ulterior dumnealui se comporta ca in bancul cu girafa (spunand “asa ceva nu exista” – tata lui Bula, om de la tara, vede la Zoo o girafa si exclama asa ceva nu exista), noi l-am invitat sa analizeze solutia si sa vada ca in interiorul ei este doar apa si argint. Nu ne-a prezentat rezultatele analizelor insa noi suntem siguri ca daca ar fi descoperit vreun alt element din tabloul periodic in solutia noastra, inafara de argint, acea informatie ar fi fost pe pagina principala a site-ului dansului. Contradictia sa avea la baza un asa-zis argument: “argintul vostru coloidal de 30ppm este mult mai amar ca al meu”. Ceea ce pentru noi e ceva just si se datoreaza calitatii produsului si nicidecum a compusului nitrat.

      Suntem acuzati de sintagma “ioni liberi de argint”. Desi ei nu fac referire la firma noastra, ne simtim acuzati pentru ca suntem singurii din piata romaneasca ce o foloseste. Vrem sa precizam un element surprinzator pentru cei de la Aghoras Bio: notiunea “ioni liberi de argint” nu este inventia Agnes Itara si nici Pure Life, ca suna frumos. Este un termen uzual in lumea academica. Faptul ca cei de la AquaNano nu sunt familiarizati cu acest termen arata incompetenta lor in domeniu si chiar o stare de autosuficienta: ceea ce cunosc ei (si aceste informatii pe care le detin apartin anilor 90) sunt laurii cunoasterii din lumea nano tehnologiei.

      Sunt foarte multe scrisori academice de referinta in care oamenii de stiinta vorbesc de (Ag+) sau ioni liberi de argint. Ca sa va dau un exemplu vom publica aici link-ul catre o scrisoare de referinta realizata de cercetatorii de la Oxford: https://academic.oup.com/femsle/article/355/1/71/505448/Effect-of-silver-nanoparticles-and-silver-ions-on

      Va citez expresiile din acest document care “tradeaza” comportamentul de emisie a ionilor, care, odata emisi, sunt liberi, au sarcina electrica pozitiva si pot interactiona cu agentul patogen in maniera descrisa mai sus. Dam citire: “In addition to the Ag+ release by AgNP…”, “The effect of silver nanoparticles (AgNP) and free silver ions (Ag+,…”, “However, when calculating the amount of free silver ions released from AgNP” etc.

      Acestea fiind prezentate, haideti, asadar, sa analizam continutul “academic” al articolului de la urmatorul link, de pe site-ul AquaNano si va rog sa il comparati cu articolul publicat de Oxford.
      https://www.coloidale.ro/index.php/ro/articole/centru-invatare/comparatii-intre-produse-dispute/156-soarta-ionilor-liberi-de-argint-in-stomac-2

      Articolul intitulat “Soarta ionilor “liberi” de argint în stomac” – ironia la adresa expresiei ioni liberi simtindu-se din titlu – incepe cu efectele nocive ale nestiintei, in primul rand faptul ca “Împiedică oamenii de știință adevărați să descopere adevăruri mai profunde despre lumea din jurul lor“. Insasi aceasta exprimare imi ridica un semn de intrebare cu privire la inteligenta cu care a fost scrisa aceasta fraza: Cum, un om de stiinta adevarat, poate fi impiedicat de… nestiinta? Intrebare retorica, evident. Trecem cu vederea jignirea adresata noua, “excroci”, in fraza:”Ajută excrocii sau neaveniții să păcălească pe cei care nu au o formație științifică riguroasă“. Noi am publicat mereu scrisorile academice, la cel mai inalt nivel, de referita, cu care ne sustinem punctul de vedere cu privire la libertatea ionilor de argint incarcati cu sarcina electrica pozitiva atat in vitro cat si in vivo.

      Apoi articolul intra incisiv in subiect:
      În această situație se află și nesfârșita discuție despre “supremația” ionilor sau a nanoparticulelor de argint. Ea totuți (sic!) a fost tranșată de mult timp, însă tot așa cum în plin secol XXI există grupuri de oameni care mai cred pe baza unor pseudo-dovezi că pământul este plat (da, ați citit bine!), tot așa se petrece și cu așa-numitul argint ionic (care pentru a păcăli oamenii mai este numit suplimentar și coloidal), deși cele două nu au mare lucru în comun.
      Asa-numita disputa pentru suprematie a avut de cele mai multe ori un singur sens: cei care comercializeaza nano particule spun ca solutiile cu argint coloidal ionic nu sunt bune (nu ai niciun efect – in cazul de fata; si tot in cazul de fata noi nu spunem asta fata de cei ce vand argint coloidal ci adevarul, prezentat si argumentat stiintific, ca este bun dar indirect). In plus producatorii de solutii coloidale ionice sunt foarte putini. Cu toate acestea, site-urile celor care vand nano particule simple, fara sarcina electrica pozitiva, sustin ca argintul coloidal ionic nu este bun sau chiar ca din cauza acestui tip de argint se poate cauza argiria speriind cumparatorul. Adevarata cauza a argiriei are la baza faptul ca solutia este realizata intr-o apa care nu este pura, cu metal care nu este pur sau cu aparate care fac particule mari; sau chiar din cauza prafului de argint inhalat in mine.

      Site-urile celor care comercializeaza solutii coloidal-ionice sustin ca produsul lor este foarte bun, prin studii dovedesc aceasta, surclasand argintul coloidal simplu, nu atacandu-l. Va recomandam sa cititi ce spune, in America, firma Purest Colloids despre ionii de argint – firma ce comercializeaza nano particule de argint, o solutie de culoare.. neagra. Da, ati citit bine. Si va mai recomandam site-ul celor de la Natural Immunogenics, am putea spune ca este “omologul nostru” din Statele Unite pentru ca ei comercializeaza o solutie cu o concentratie de 98% ioni de argint incarcati cu sarcina electrica pozitiva iar produsul nostru are 97% ioni de argint in raport cu numarul de nano particule (procentajul este specific solutiilor chimice in care el are mai mult un rol de paritate).

      Practic solutiile ARGENTUM+ contin: 51.5% nano particule intre 0.5 si 4.5nm si restul de 48.5% hidrat de argint, o grupare hidroxi complexa (apa) care elibereaza ionii de argint foarte usor in vivo sau in vitro. Si nu este vorba despre vreun alt compus chimic.

      Sa continuam cu articolul. Aceasta disputa, care a incetat “de mult“, si care – se subintelege ca apartine nano particulelor, din moment ce domnii de la AquaNano nici nu se mai sinchisesc sa adauge cine e invingatorul – are defapt un alt deznodamant fata de acela pe care ei il lasa sa se inteleaga manipulativ, facandu-i pe cei care cred ca ionii de argint incarcati cu sarcina electrica pozitiva sunt buni sa se simta tampi precum cei care cred in plin secol XXI ca pamantul este plat. Cum am descris initial nu mai este o noutate faptul ca ionii si nu nano particulele sunt toxice pentru bacterii in lumea stiintifica, aceasta disputa a fost castigata de ionii de argint incarcati cu sarcina electrica pozitiva vs. nano particule de argint cu scorul de 7665 la 1. Adica un ionul liber de argint (Ag+) este de 7665 de ori mai eficient terapeutic (mai toxic pentru o bacterie) decat o nano particula de argint. Informatia o gasiti in scrisoarea RICE university (ctrl+F 7665 – pentru o gasire mai rapida) pe site-ul oficial al universitatii. Si nu pe un site care vrea sa isi vanda marfa si care se afla ca in acea ipostaza penibila a hotului care striga hotii.

      Sa continuam, din nefericire mai sunt multe de spus, articolul, desi este mic, este plin de ineptii si manipulari:
      “Pentru început. să observăm că nu există ion de argint mai “magic” decât alt ion de argint. Combinația între ionul de argint (numit și cation) și ionul corespondent (numit și anion), modulează într-o anumită măsură proprietățile compusului de argint.
      Nu a existat și nu va exista vreodată un așa-numit ion liber de argint, cu excepția unor stări speciale ale materiei (plasma).”

      Desi aceasta persoana, care se doreste a se arata mai savanta decat toti savantii, sustine ca nu exista ion liber de argint decat in “starea speciala a materiei numita plasma“, noi am aratat mai sus ca este un termen uzual in lumea stiintifica, a cercetarii moderne, in lumea numelor grele in cercetarea mondiala. Probabil aceasta persoana nu are acces la Internet si a ramas cu niscaiva carti de pe vremuri de chimie-fizica. La o simpla cautare pe Google dupa termenul “free silver ions” ar fi amutit pe veci. Dar pesemne ca nu simte nimeni din echipa AquaNano sa mai caute, domniile lor le stiu deja pe toate.

      Dupa ce Articolul (a se citi cu A mare, este o capodopera) ne introduce in teoria ionilor ne vine randul. Daca noi nu am fi spus nimic nicaieri despre hidratul de argint, ca aceasta avem in solutie, cei de la AquaNano ar fi continuat sa considere (cum considera din 2010) ca avem nitrati. Dar… nitrati, hidrati, tot ceva ce bun nu e. Si chiar ei spun ca nu prea conteaza ce solutie “chimica” este – si asta, probabil, ca din cauza ca are o formula chimica. Probabil ca uleiul natural de menta, mentolul, pentru ca are o formula chimica, este tot un produs chimic – si, deci, nu are efect.

      Haideti sa vedem cum analizeaza Aqua Nano hidratul de argint:
      O structură asemănătoare are și hidratul de argint [cu cea a nitratului de argint (AgNO3) -n.n], care în realitate este un oxid de argint hidratat. Oxidul de argint, în apă, are o culoare brună, și nu poate depăși concentrația de 25ppm (la temperatura camerei), dar în anumite condiții, el este puternic hidratat (uzual într-o soluție ceva mai bazică), manifestând un aspect incolor, și putând fi solubilizat pănă la concentrații mai ridicate: 77ppm de exemplu, mai în glumă mai în serios. Un mediu ușor bazic la producere, de obicei asigurat de către un hidroxid, cum ar fi hidroxidul de sodiu sau de potasiu, poate ajuta producerea acestui compus “magic”, numit uneori hidrat de argint, alteori argint ionic (dar nu așa, ionic pur și simplu, ci un fel de “ionic magic”).
      El este însă, dincolo de “magia” lui, un compus ionic de argint, ca și orice alt compus.
      (boldurile au rolul de a exidentia exprimarea schioapa)

      Lipsa de cunoastere este lesne de vazut: Hidratul de argint are formula chimica H2Ag2O•[(H2O)6] este o diferenta dintre legatura AgNO3. Il intrebam ceva de clasa a VII-a. Cum se numeste acel punct care face legatura? E o legatura similara ca cea din AgNO3? Este esentiala legatura dintre starea Argintului si capsula de apa in care se afla. Pentru a intelege ce este un hidrat va recomandam sa studiati hidratul de metan care se afla in stare naturala pe fundul oceanelor dar la temperaturi joase, practic moleculele de metan sunt incapsulate intr-o mica sfera de apa. Sunt trei categorii de hidrati, noi ne incadram in categoria III, cea mai stabila, hidratul hexagonal, care, intr-un mod “magic”, ca sa citam autorul operei comentate, se afla in apa structurata hexagonal, dupa metoda savantului Korean Mu Shik Jhon.
      Hidratarea oxidului de argint nu are nici in clin nici in maneca cu hidratul de argint. Desi seamana denumirile, nu rasare. Acea solutie “ceva mai bazica” este doar apa, stimate domn. Care, distilata, are pH 6,7-7 max. Expresia “si putand fi solubilizat (solubilizarea se realizeaza in urma unei reactii chimice ceea ce nu face parte din procesul de productie a hidratului de argint) pana la concentratii mai ridicate: 77ppm spre exemplu (aluzie clara la produsul nostru Argentum+77)” se termina halucinant cu expresia: “mai in gluma, mai in serios“. Deci, daca facem o gluma aceasta are rol catalitic in reactia de solubilizare.

      Un mediu ușor bazic la producere, de obicei asigurat de către un hidroxid, cum ar fi hidroxidul de sodiu sau de potasiu, poate ajuta producerea acestui compus “magic”, numit uneori hidrat de argint, alteori argint ionic (dar nu așa, ionic pur și simplu, ci un fel de “ionic magic”).

      Oricine poate duce solutiile noastre la analiza si poate constata cu usurinta ca nu contine nici hidroxid de sodiu (NaOH) si nici hidroxid de potasiu (KOH). Sau poate ne explicati cum am eliminat, prin ce procese chimice, sau descantec poate, sau tot o glumita, sodiu si potasiu din solutie, ramanand doar solutia cu nano particule si ioni de argint. Deci presupunerile dvs. cu privire la hidrat, presupunerile cu privire la modul in care am realizat produsul sunt doar niste speculatii la limita aberatiei.

      Cu privire la expresia: “numit uneori hidrat de argint, alteori argint ionic (dar nu asa, ionic pur si simplu, ci un fel de “ionic magic”)” as dori sa comentez starea emotionala care perturba atat semantica frazei cat si realitatea obiectiva a dansului. Noi nu am numit niciodata solutia “argint ionic”. Mereu, pe toate flacoanele, este denumita argint coloidal ionic. Deci niciodata asa.. “ionic pur si simplu“. Apoi, “ci un fel de “ionic magic“)” – zeflemeaua e la ea acasa. Nu avem niciun comentariu.

      In contiuare chimia celor de la AquaNano, cu tot cu internet, lasa la fel de mult de dorit:
      Așadar, doi ioni de argint se vor alătura unei molecule de apă, formând un așa-numit complex argint-apă, și conținând ioni “liberi” de argint. El poate fi privit oarecum ca un hidroxid de argint, care nu poate exista decât în soluție.”

      Cum se vor alatura doi ioni de argint unei molecule de apa? Cum sa se formeze asa-numitul complex argint-apa? Ati vrut sa spuneti hidroxil si nu gasiti termenul, pentru ca aveti doar poza? Vreti sa spuneti ca hidroxidul de argint (AgOH) este acelasi lucru cu hidratul, al carui formula chimica am scris-o mai sus? In fine, nu continui, este evidenta lipsa de cunoastere.
      Insa.. unde vreti sa ajungeti!?

      Nici bine nu ma intreb cand vad concluzia brusca:

      Nu vom insista în această direcție. Există o multitudine de astfel de compuși ionici de argint, nitrați, citrați, oxizi, cloruri, etc.
      Pentru articolul de astăzi, clorura de argint este compusul ionic cel mai important. De ce?
      Pentru că oricare dintre acețti(sic!) compuși ionici de argint, odată ajunși în stomac, se transformă în clorură de argint. Instantaneu. Fără drept de apel, oricât de “magic” ar fi compusul de argint.
      Clorura de argint este un compus de argint oarecum special. Este poate unul dintre cei mai stabili compuși de argint (se descompune termic la temperaturi de peste 2000 grade C, dar totuși poate fi transformată la radiații ultraviolete sau în anumite medii chimice sau biologice).
      Așadar, în corp, cu ionul de argint, după ce s-a transformat în clorură, nu mai faci mare lucru, fiind extrem de insolubil, ca și sulfura de argint. Desigur, asta nu îl face lipsit de utilitate, la urma urmei are efect antibacterian. Vrem să spunem că el va rămâne clorură de argint. Adică tot argint ionic, mai în glumă mai în serios.

      ZEN. Deci orice compus chimic devine clorura si.. AMIN. Intrebare: nu vreti sa experimentati cat de stabila este Sulfura de argint (AgSO4) si sa o ingerati? Va recomandam o cantitate foarte mica si sa fiti deja intr-o clinica sau intr-un spital. S-ar putea sa aveti… surprize, sa vedeti ca nu e chiar asa stabila precum o considerati (si prin asta puteti da idei tampe celor care cauta pe google daca se poate inghiti si sa concluzioneze in urma acestei imense aberatii ca da).

      Mai avem o intrebare: ati auzit de proteinele de transport din saliva? Daca nu, cautati acum repede-repede pe Internet sa va documentati cu privire la rolul lor. Intr-adevar, clorura de Argint nu are niciun efect toxic. Aici aveti dreptate. In cel mai rau caz, dupa spusele dvs. ionii de argint din solutia noastra nu au niciun efect (desi marturiile medicilor si sutelor de rezultate pe care le vom publica intr-o brosura dovedesc ca are).
      Dar daca ionii de argint, daca capsula de hidrat este preluata de metaloproteina transportoare specifica si astfel traverseaza sucurile gastrice fara a mai fi afectate de acidul clorhidric?

      Stiti de ce in fitoterapie se recomanda mentinerea plantelor de leac sublingual timp de 5-20min si ca in acest mod ele sunt mult mai eficiente? Stiti de ce daca consumati alcool cu inghitituri mici atunci el ajunge mult mai repede in sange? Este studiu Havard cu alcoolul, l-am vazut. Tocmai pentru ca saliva abunda de proteinele de transport care preiau substante active si le transporta in sange.

      Asadar, intreaga demonstratie dintr-un pahar cu apa, stimati domni de la AquaNano, pica, pentru ca trebuie sa mai stiti si putina biologie ca sa intelegeti cum functioneaza organismul si astfel cum actioneaza sau nu actioneaza unele substante in el.

      In loc de concluzie:

      Hidratul de argint, prin legatura sa usoara cu capsula de apa, este usor de eliberat in organism si astfel el interactioneaza direct cu agentii patogeni si nu cu sarurile, care sunt deja “ocupate” valent asa cum si dvs. ati scris.

      Exista o mare diferenta intre compusi chimici, nitrati, citrati, lactati. Conteaza ce se petrece cu nitratul in urma eliberarii argintului din solutie. In schimb, in cazul hidratilor, ramane doar apa. Deci in continuare va invitam sa analizati solutiile noastre, sa vedeti ca difera de cele pe care le faceti voi, da, apare norisorul care arata ca este solutie ionica chiar daca nu contine nici NAOH nici KOH nici NO3 si nici nimic altceva, deci e ionic. Asadar va rugam sa ne explicati: unde am ascuns nitratul sau sodiul, sau potasiul?? Cum de ramane stabila si la 77ppm, si la 100ppm, chiar si concentratii mai ridicate dar nu este cazul, fara se se depuna, fara sa isi altereze starea, in timp? Avem loturile din 2009 la care am facut din nou analiza ppm si este intacta.

      In plus, ca sa va punem creierul pe moate si mai tare, daca veti fierbe solutia noastra veti observa ca devine galbuie si ppm-ul se dubleaza (cel masurat cu ppm clasic, tip stilou). Insa daca o lasati sa se raceasca, a doua zi ea redevine din nou transparenta si ppm-ul masurat cu ppmetru e iar la jumatate. Aceasta.. cum va explicati? De ce isi revine la forma initiala de hidrat, daca are doar apa si argint? Asteptam raspunsurile la aceste intrebari si continuarea articolului dvs. ca sa mai avem de ce rade. Dar aveti grija cu perlele, sa nu murim de ras.

      Semnat: echipa de cercetare Agnes Itara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.